Ce-am înțeles de la Viorica Dăncilă deși știam deja

Ca să mă ascund după deget, personal l-am bănuit pe „copywriter” – scriitorul de discursuri, de -, că e certat cu limba română. Cum s-ar spune, nu Dăncilă a greșit, ci „prompterul” – figura e scuzabilă și se-ntâmplă frecvent și pe la case mai mari, atunci când spicherii citesc năzbâtii, rostind vorbele mecanic, atenți doar să nu dea bâlbă evidente.

Pe urmă m-am gândit că, dacă foaia suportă un cuvânt/o expresie scrisă greșit, de cinci ori, iar tu, cititor e posibil să știi cu ce se mănâncă respectiva trufanda, o zbârcești o dată, o zbârcești de două ori, dar îți iese, Dumnezeului, măcar o dată, până la finalul cu aplauze; chiar dacă e scrisă prost.

Până la urmă, mi s-a spus, de la obraz, ceea ce n-aș fi vrut să aud despre șeful guvernul care conduce țara: „Frate, n-ai auzit, și tu, de analfabeți funcțional?!”. „Ba da”, zic, cu un cui în inimă. „Păi, atunci ce te faci chinez? Ăsta-i omul: analfabet funcțional! Nu-nțelege ce citește”.

O fi, ce să mai pledez eu, pe aici, degeaba, că prea turuie greșelile unele după altele, și zice de cinci ori la rând „imunoglobina” în loc de „imunoglobulina”, fără să-i tresară vreun atom, vreo moleculă, prin organism.

Iar treaba asta cu „douăzeci-douăzeci” este, cel puțin, a doua oară când o spune. La prima încercare – în Parlament, parcă, sau undeva, pe acolo pe unde premierul, când prinde coala tipărită, o citește cu tumult și extaz, și pe față, și pe verso, și pe cant, și pe „hegăl” ,- am zis că mi s-o fi părut…

Nu că am dori să fim răutăcioși fără motiv, dar, totuși, oamenii noștri de stat, fie bărbați, fie femei, fac rating când apar pe la tv. Se uită lumea, ascultă copiii, gospodinele, analfabeții-analfabeți, care doresc, poate, să se alfabetizeze. Ce să mai înțeleagă? Mâine-poimâine, dăm o lege cum că, de fapt, pronunția corectă e aia a premierului Dăncilă, care ni s-a părut nou greșită, dar nu era. Pentru că n-ar fi prima dată când se-ntâmplă în țara românească.

Nu se poate să nu știți butada!

Zice-se că, la un moment dat, s-a interzis să mai apară scris, în România, „numărul” secolului cu cifre romane. „De exemplu, „Secolul XX”. De ce?! Pentru că, aflată într-o aglomerație de doctori docenți și ingineri, Elena Ceaușescu ar fi citit, precum Viorica Dăncilă, de pe foaie: „Secolul acesta în care suntem azi, secolul ics-ics…”, și așa mai departe. Nu se știe cine și dacă a avut curajul să-i spună șefei de facto a guvernului României de la acea vreme că lui „ics-ics” i s-ar fi potrivit, mult mai bine, să fie citit „douăzeci”.

Am mai scris aici, în urmă cu ceva timp, că România, cum altfel, este pe loc fruntaș în ceea ce privește numărul analfabeților funcțional, un procent îngrijorător dintre elevii de liceu „beneficiind de acest statut”.

Ei bine, dacă atunci când premierul a „produs” gafa legată de „autism” a încercat să repare ce se mai putea repara, devenind mai atentă la copiii care suferă de această tulburare, îi propun ca, de acum înainte (în speranța că va gafa tot mai puțin), să aibă în vedere și să se implice, cât se poate de mult, în eradicarea fenomenului „analfabetism funcțional”.

Niciodată nu e prea târziu să învățăm, unii de la ceilalți. În special, lucrurile bune.